Nici nu s-a terminat bine vara ca mie imi si este dor de mare…Poate si pentru ca ultima plecare la mare a fost cu totul si cu totul speciala si am reusit dintr-o perspectiva sa mai regasesc din lucrurile pe care le tin ascunse in mine si nu le dau voie sa vada lumina zilei. Am zis ca atunci cand ma voi face mare voi avea o casa la mare si ma voi putea duce acolo ori de cate ori voi avea chef, oricand voi vrea sa evadez…Planul acesta nu este de ieri de azi dar probabil acum sunt mai aproape ca oricand sa il pot realiza…sau poate doar asa mi se pare….

Uneori imi e dor de momentele in care nu vedeam asa clar consecintele fiecarui gest pe care il fac, imi e dor de inconstienta cu care faceam anumiti pasi si luam anumite decizii…si nu e mult de atunci dar psihic am crescut mult prea mult in ultima vreme. Alteori imi e dor de clipele cand nu aveam niciun fel de responsabilitate, dar de obicei acest dor nu ma tine mult pentru ca imi dau seama ca nu as putea trai fara sa simt ca fac ceva important in fiecare zi si sa adorm instant cand pun capul pe perna din cauza ca sunt mult prea obosita.

Din cand in cand, pentru ca sunt masochista, imi e dor de momentele in care eram indragostita pana peste cap, noroc ca imi revin repede pentru ca imi amintesc foarte lucid dezastrul care a urmat dupa si imi dau seama ca nu imi mai doresc sa ma indragostesc din nou. In schimb, toti cei din jur ma avertizeaza ca atunci cand ma va lovi iubirea nu am sa am cum sa opun. Ei bine, eu nu cred ca este asa si sincera sa fiu nici nu imi doresc sa fie asa.

Imi mai este dor de perioadele in care imi rezervam duminica ca sa am grija de cainii comunitari pe care ii adunam din toate partile si carora incercam sa le dau o alta sansa. In ultima vreme am incercat sa imi reprim aceste porniri pentru ca nu pot ramane decat cu un gust amar din neputinta de a face mai mult. E clar ca nu ii pot ajuta pe toti si acest lucru nu face decat sa ma deprime foarte tare.

Imi este dor de oameni pe care am uitat sa ii mai sun sau pe care nu am reusit sa ii mai vad pentru ca pur si simplu nu am timp. Poate ar trebui sa remediez curand aceasta problema si sa reanalizez prioritatile dar cred ca voi avea timp din decembrie sa fac acest lucru.

Imi este dor uneori de clipele in care nu aveam targeturi de atins si nici nu imi planificam urmatorii 30 de ani…numai ca din acest dor imi revin repede si ma orientez pe targeturi.

Si revin…Imi este tare dor de mare…cred ca se cere o noua iesire