A venit in sfarsit caldura, vremea frumoasa…deja simt cum nu mai am chef de nimic altceva decat de a evada… Alminteri un fenomen destul de dubios pentru o persoana “dependenta de munca”.

Cu certitudine, evadarea mea inseamna sa fac lucrurile pe care le simt, atunci cand le simt fara sa le programez…si mai cert este ca nu am cum sa reusesc mereu din varii motive dar atunci cand pot, nu ma gandesc de doua ori!

Cred ca in ultima perioada am invatat sa imi apreciez libertatea, ca fiind unul dintre cele mai pretioase lucruri pe care le am. Mult timp mi-am negat acest drept pentru ca am considerat ca e bine sa o daruiesti pentru ca apoi sa primesti in schimb alte lucruri extraordinar de frumoase care sa o inlocuiasca! O mentalitate total gresita alminteri! Nimic nu se poate compara cu libertatea de a face tot ce iti doresti. E bine de mentionat ca in ceea ce spun nu e vorba de excese si ajungi sa stii sa profiti ce acest drept doar atunci cand atingi un anumit grad de maturitate si responsabilitate pentru ca nu iti foloseste la nimic sa traiesti la maxim o secunda, ca apoi sa regreti pentru ca iti dai seama ca ai gresit. 

Secundele, minutele, orele, anii….trec mult prea repede ca sa nu ai capacitatea sa decizi foarte rapid ce este bun pentru tine si sa le petreci regretand. Oricum daca regreti ceva nu iti foloseste la nimic pentru ca nu intorci timpul inapoi si nu poti repara ceea ce ai facut sau nu ai facut.

Uneori ma amuz cand ma uit in jur si vad oameni (pe care, personal, ii consider impliniti din toate punctele de vedere) care regreta ca nu se pot bucura de aceleasi lucruri de care ma bucur eu. Departe de mine gandul de a ma considera un model de urmat dar atata timp cat sunt fericita cu deciziile pe care le iau este mai mult decat pot cere de la viata.

Tu pe ce schimbi libertatea?